...si rareori la sport. In ton cu subiectul, voi face un exercitiu - de imaginatie, insa: probabil ca in acel moment din viata fiecarui copil in care sta fata in fata cu o tava pe care parintii i-au asezat tot soiul de obiecte ca sa-i prezica viitorul, eu am pus mana pe o canapea. Altfel nu-mi explic de ce m-am diagnosticat cu lene acuta si mi-am eliberat periodic adeverinte care sa ma scuteasca de efort fizic. Excelez in domenii oarecum similare la denumiri: rezistenta... la mese bogate, viteza... cu care imi umplu cosul la raionul de dulciuri, saritura... peste sfaturile legate de nutritia sanatoasa.
Intre mine si sala de sport a fost ura la prima vedere. Ea abia m-a incaput acum cativa ani, eu n-am putut sa o sufar din cauza torturilor indurate acolo. Stiu ca am primit o buna vreme titlul de „cel mai sedentar dintre pamanteni”, dar desigur nu pot confirma cert pentru ca posta e destul de departe si nu m-am deranjat sa verific ca sa nu fac efort si chiar daca as fi primit instiintarea, n-as fi batut drumul pana la ceremonia de decernare ca sa-mi ridic premiul, tot din comoditate. Anul asta insa, scap de el. Am auzit un „fugi de aici!...”? Mai vorbim noi.
Mens sana in corpore (baro)sana
De ce ne oprim intotdeauna imediat dupa ce dam startul mersului la sala? Ca slava Domnului, beneficiile miscarii fizice sunt nenumarate. Nu numai vesnic pomenita silueta, ci si avantajele ce privesc sanatatea. Si, cu toate astea, mereu m-am impotmolit dupa ce am bifat, una, 2 sedinte. Trebuie sa marturisesc insa ca mi se intampla un lucru cu totul bizar. Nu pot merge la aerobic sau fitness, decat daca tin dieta si mananc numai alimente light. Altfel, nu pot pune piciorul pe step ori pe banda, si pace. (...)
Sursa CSID.RO








